joi, 11 iunie 2009

Vă amintiţi cum era când eram mici, când se intuneca afară?Când ni se spunea : "Când aprind lumina la bucătărie, vii in casă"?Atunci înceta jocul.Atunci se rupea lantul.Atunci ne întorceam din călătoria noastră ludică în...realitate.Of, asta mi s-a întâmplat azi.A fost o zi superbă, până s-a scurs jocul;până s-a sorbit şi ultima halba de bere, şi ultima privire.Aceeaşi mâhnire ca atunci când trebuia să-mi abandonez tovarasii tocmai când jucau bowling pe gheaţă, cu lemne despicate in loc de popice...Cam asta jucam eu la Dorna.Iarna.Ce amintiri...Poate vă povestesc cândva.Până atunci, vreau sa ma joc din nou si de data asta să câştig eu.

4 comentarii:

Anddrey spunea...

cea mai mare distractie e in perioada copilariei, atunci cand profiti de fiecare moment pe care il petreci jucandu-te...
odata ce cresti nu mai trebuie sa te intorci acasa cand se aprinde becul, nu mai poti sa profiti din plin de toate, in fiecare moment, fiindca nimeni nu te mai opreste ...

Kiddy spunea...

Da, ai dreptate partial.De fapt, sunt genul de persoana care traieste atat cat depinde de ea.Subliniez "traieste" si nu "supravietuieste".Doar ca atunci nu depindea de mine sa mentin "jocul".S-a rupt.Si eu nu am putut face nimic.Mi-a plecat partenerul de joaca in casa, chemat de lumini...

verde amar spunea...

Da.Dar acum esti destul de mare si ai prieteni de varsta ta pe care parinti nu ii mai cheama in casa.Asa ca, acuma depinde si de tine daca jocul va continua ;;)

Kiddy spunea...

Pff...ma simt ca pe un forum stupid cu un nume stupid.Merci de sfaturi/pareri/idei, dar chiar nu am nevoie de ele.Nu stiti despre ce e vorba.Fara suparare.:)

Trimiteți un comentariu

Scuipa tot.