Am incheiat ieri lectura "Marelui Gatsby" a lui Scott Fitzgerald.M-a acoperit o umbra de amaraciune si de de echivocitate citind.Cartea trateaza subiectul perenitatii idealului pur de iubire intr-o lume plina de frivolitate, goana dupa avut si prestigiu in societate.Jay Gatsby este insasi fotografia vie a acestui vis, dar si a realitatii. Intrigile si invidia celor din jur devin calaul sperantei sale, astfel ca in cele din urma isi intrerupe firul vietii, nemairezistand "a veghea o uriasa iluzie".
Tipul ipocritului si al rasistului este regasit in opera in persoana lui Tom Buchanan, care desi isi inseala sotia de mult timp, indrazneste sa afirme : "Sunt unii care incep astazi sa-si bata joc de viata de familie, de institutia familiei, si dupa aia te trezesti ca totul este aruncat peste bord, si se ajunge chiar la casatorii mixte intre albi si negri."Sotia sa nu este cu nimic mai prejos.Caracterizata de dorinta de a avea avere si prestigiu, ajunge chiar sa omoare si sa plece intr-o calatorie, lasandu-l pe Gatsby sa raspunda pentru fapta sa.
"Marele Gatsby" este o drama, in care sunt stigmatizate defectele si caracterele societatii americane din epoca jazz-ului.Nu va recomand sa cititi in momentele in care sunteti tristi, depresivi, nefericiti, nesatisfacuti etc.Va veti intrista si mai mult.
vineri, 13 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scuipa tot.