Putina "cinematografie"...

Cand a venit vorba de filme la profil, am specificat ca le voi mentiona altadata pe cele care mi-au placut.Iubesc filmul, filmul adevarat, care te acapareaza si te mentine prizonier al povestii prezentate, care te transpune in pielea personajelor si te face sa visezi sau sa cazi odata cu ele.Astazi voi prezenta putin un film pe care l-am vazut acum ceva timp, dar care m-a impresionat profund, datorita temei sustinute.Este vorba de "The man without a face"(1993, regizat - Mel Gibson).Se pune problema omului respins de societate, datorita aspectului sau fizic, in cazul de fata o desfigurare(aceeasi tema o trateaza si "Fantoma de la opera").Este incredibil de bine subliniata importanta pe care oamenii o dau fizicului si normalitatii, sau ceea ce ei considera a fii normal.Protagonistul, McLeod, traieste izolat de comunitate si este cunoscut drept "Ciudatul", datorita cicatricii de pe partea dreapta a fetei.Fost dascal, acesta acorda un loc special in suflet matematicii si limbii latine, neavand insa, sansa de a mai preda vreodata.Pe de alta parte, in acelasi orasel locuieste si Chuck, un tanar baietel dornic sa plece la aceeasi academie militara la care fusese si tatal sau inainte, pentru a se putea elibera de situatia familiala indezirabila : locuieste cu mama si cele doua surori de varste diferite, dintre care una adolescenta(de aici rezulta tot tipul de conflicte);mama sa are obiceiul de a se casatori ori de cate ori are ocazia, fapt ce creeaza clar un dezechilibru.Insa Chuck are nevoie de un meditator, pe care il gaseste in persoana lui McLeod.Desi la inceput au conflicte(deoarece Chuck nu intelege modul de instruire al profesorului), in cele din urma devin buni prieteni(Aici voiam sa ajung.Cea de-a doua tema a filmului este aceea a prieteniei-stiu ca eu se presupune ca nu cred in prietenie"adevarata si pt. totdeauna", insa din punct de vedere logic, exista prietenie, exact cum e aceasta prezentata in film, atunci cand unul se supune celuilalt, atunci cand unul il admira pe celalalt, atunci cand il respecta, atunci cand il transforma intr-un ideal.Da, atunci exista prietenie.Functioneaza exact ca la criminalii care lucreaza in pereche(ma refer strict la psihopati, nu orice fur prapadit);unul se supune celuilalt, intotdeauna![pentru a face o mica digresiune de la subiect, cred ca atunci cand aceasta admiratie nu mai exista, se incheie si sentimentul de prietenie.)Asa...unde ramasesem?!A, da!Devin prieteni.Evident, Chuck este sumisivul.Povestea se sfarseste insa trist din punctul de vedere al lui McLeod, deoarece, stigmatizat drept pedofil, este obligat sa nu se mai apropie niciodata de cel care ii crease, pentru scurt timp, sentimentul de apartenenta.Oricat de mult vrem sa tagaduim faptul ca avem nevoie de oameni, avem nevoie sa socializam, sa traim intre oameni, adevarul este unul singur.Ideea de afiliere la un grup este insasi o trebuinta psihologica.Si pentru un izolat ca McLeod, pentru acest respins innabusit de singuratate, acest sentiment era, bineinteles, deloc insignifiant : "Is it about this?Is this what you see?'Cause if you see this, you don't see me.You can't see me."-Justin McLeod referindu-se la desfigurarea sa si la simplicitatea firii umane de a percepe mai intai, mai bine si mai presus de orice exteriorul.Trist!Un moment marcant este si acela in care, in timpul unei sedinte de meditatie, Chuck, Nordstad(cum il alinta "Ciudatul"), nu se poate concentra la lectie, uitandu-se neincetat, analizand fascinat sau poate stupefiat, chipul profesorului sau : "Have a good look.Get it over with.And we'll continue." este reactia acestuia, spusa desigur pe un ton ce emana truculenta, dar si acea "nebunie" specifica celor ca el(aici referindu-ma la cei care sunt zi de zi respinsi, izolati, criticati), care este de fapt, o suferinta cumplita.M-a mai impresionat taria de caracter a personajului principal, care, pentru o clipa se gandeste sa renunte la viata, dar se razgandeste in ultimul moment si, de asemenea, finalul : Nordstad isi incheie studiile si departe, in zare, il vede pe cel care i-a fost calauza, prieten si dascal.