Undeva, candva nu a ajuns inca la mine.Dar eu da.Am ajuns la mine.M-am coborat acolo in suflet si m-am scos la suprafata.Sa respir.Aer nou, aer vesel, aer...de Cluj.
Pe neasteptate si totalmente surprinzator, am fost aruncata in vis.Acolo traiesc permanent si constant.Exact ca timpul, asa cum suntem programati sa-l percepem : "linear, omogen si ireversibil".Dar asa cum el se dilata, si starea mea de traire prin visare o face.Ma lasa sa ma scurg.Sa evadez.Parasesc visul pentru a infrunta realitatea.Insa de data asta nu a fost razboi.Dar sange da.Si multa pasiune.Visul si realitatea s-au contopit si au format un sincretism de trairi si experiente fenomenale.
Ani la rand astepti un moment si-ti spui ca vei fi pregatit cand va veni.Ca te vei mobiliza.Dar nu e asa.Mereu te loveste atunci cand te astepti mai putin.Sau chiar daca stii ca te va lovi, nu stii unde.
Am plecat din lumea de aici vanata doar de dorinta de a ma infrupta din nou, din necunoscut.Nu aveam sperante, sau visuri.Doar o pofta nebuna de a evada, de a ma indeparta pentru putin...
Si iata!...