Prietenie sau ipocrizie?

Buna!Nu voi vorbi acum despre mine, pentru ca si-asa am intentia sa fac asta mai mereu.Voi vorbi despre un subiect foarte controversat, din punctual meu de vedere.Se numeste Prietenie.E pe buzele tuturor azi : “Ma duc cu prietenii in iguana”, “Am fost cu prietena mea cea mai buna/prietenul meu cel mai bun sa fac”(nu stiu ce!).Dar nu stiu, daca voi, chiar constientizati ce inseamna asta.Definitia cea mai simpla pentru “un prieten adevarat” este “sa fie alaturi de tine cand ai nevoie”.Si as vrea sa stiu, cati ati simtit pe bune asta?Eu am simtit, candva.Cand credeam cu tarie in prietenie.Am asociat-o cu iubirea, intr-un mod platonic, peremptoriu.Am “ridicat in slavi” pe cea pe care o consideram unica, divina, un dar dumnezeiesc.Eram nedespartite.Dar, cu timpul, lucrurile s-au schimbat.Liceul ne-a schimbat.Pe amandoua.Partea enervanta e ca , in timp ce ea socializa, eu imi faceam timp doar pentru ea, traiam doar pentru ea.Mi-am neglijat colegii.Am o relatie destul de rece cu ei.Bine, doamne fereste, a nu se intelege ca e vina ei pentru asta!Categoric nu!E a mea, si numai a mea.Pentru ca am crezut in idealuri.Am crezut in oameni si in iubire-in mantia prieteniei.E superb cand o persoana devine empatica cu tine.E incantator sa te simti rau, sau bine, si cel de langa tine sa-si dea seama de asta fara sa-i spui.Si, cel mai important, sa-I pese!Da, ipocritilor,sa-i pese!Ca m-ati disperat zilele astea la scoala!Fiecare vorbea de altceva, fiecare spunea ce are pe suflet, fiecare se plangea la celalalt, dar nimanui nu-i pasa de ce zice celalalt…sau ce simte….Ce oameni!Astazi, stateam cu vesnicele mele compatrioate de impartit pauza si una se uita la tipul care-I place, alta vorbea cu mine in acelasi timp despre alt subiect decat cel de care faceam eu digresiuni pe-acolo.Era trist, penibil, dar amuzant!A fost asa amuzant, incat am si ras!Avand in vedere ca de vreo doua zile n-am mai facut asta, a picat la tanc.Off, m-am cam abatut de la subiect.Ideea e ca nu simt ca-i pasa cuiva.Nimanui, si conform teoriei unanim acceptata(Prietenul adevarat e cel care e alaturi de tine la greu), nu am prieteni.Nici macar unul;de as avea unul, cum l-as pretui!dar nu am.[Profa de religie credea ca glumesc si am stat, 2 sau 3 ore sa discutam despre asta.Pura teorie.Bineinteles, mi-am gasit altceva de facut.]Pentru ca nu va pasa.Pentru ca “a fii alturi” nu inseamna a sta impreuna pe aceeasi banca sau la acelasi colt.A fii alaturi inseamna a simpatiza cu persoana respectiva, adica a-i impartasi tristetile si bucuriile.Nu va condamn.E greu sa traiesti pentru celalalt.Dar cum se face ca eu si acum, daca o vad plangand pe “tipa aia” imi dau lacrimile?De multe ori ma enerveaza, de multe ori ne certam, de multe ori radem impreuna, sau pur si simplu vorbim.Dar cand plange, mi-a infipt pumnalu-n inima.Imi vine s-o imbratisez, ma calibrez la ea si chiar fac asta.Dar azi, si ieri, voua nu va pasa!Ei nu-I pasa…Mai mult, m-a lovit asa puternic;bine, mi-am dat seama apoi ca nu stia ce face…asta e partea a doua.Off, chiar ca “emit elucubratii”…o fii din cauza oboselii, a cestii de vin fiert(ca e post si nu pot sa beau lapte cu Brumi sau Nesquik) , sau pur si simplu din dorinta de a termina mai repede articolul.Poate.Nu stiu daca a inteles cineva vreo ceva, foarte probabil sa nu.Hai sa reiau.Nu cred in “prietenie adevarata” si “pentru totdeauna”.La un moment dat, relatia se rupe, se deterioreaza…Trist, foarte trist!Si mie mi-a fost greu sa accept asta.Foarte greu, chiar!Dar asta e viata.Orice lucru are si sun sfarsit.Si cand totul se termina, cred ca e important sa nu uitam ca suntem oameni.Sa-I tratam pe ceilalti cu omenie, sa fim politicosi, draguti , dar nu ipocriti si sa trecem mai departe, punand in balanta ce conteaza mai mult pentru noi.Eu mi-am gasit greutatea.